CE SEMNIFICA SEMNELE DE PUNCTUATIE?

Login
Utilizator:
Parola:
Inca nu esti Membru? Inregistreaza-te si beneficieaza de toate avantajele pe care le au Membrii site-ului!
Utimele Raspunsuri
Top Utilizatori
alexa
Puncte: 6850
miranda
Puncte: 6540
Shilpa
Puncte: 5025
luiza
Puncte: 4800
Sabyn
Puncte: 4420
Ultimele articole publicate
3 Iulie 2013 Anonim intreaba:
ce semnifica semnele de punctuatie?
Ai un raspuns pentru Anonim ?
ATENTIE! Raspunsul tau va fi publicat ca si Anonim , si necesita aprobarea moderatorului.
Daca ai un cont logeaza-te pentru a beneficia de avantajele membrilor.

Creaza-ti un cont acum
RASPUNSURI (1)
9 Iulie 2013 la ora 09:38 alexa a raspuns:
Semne de punctuatie sunt punctul, punctul si virgula, virgula, semnul intrebarii, semnul exclamarii, cratima, puncte de suspensie, ghilimelele,doua puncte, linia de pauza, paranteze ()[], apostroful.

1. PUNCTUL (.) este semnul grafic care se noteaz─â la sf├ór┼čitul propozi┼úiei sau frazei cu ├«n┼úeles de sine st─ât─âtor ┼či marcheaz─â pauza ├«n vorbire.
Reguli de punctuaţie:
*Punctul se noteaz─â:
- după o propoziţie sau frază cu înţeles deplin:
Ea învaţă o poezie.
Ea ├«nva┼ú─â o poezie pentru ca s─â participe la un concurs de recit─âri, ce va avea loc s─âpt─âm├óna viitoare la Bucure┼čti.
- după un răspuns la o întrebare:
- Cine-i acolo?
-EU.
- dup─â parantez─â, atunci c├ónd aceasta intervine la sf├ór┼čitul unei propozi┼úii sau fraze;
- în interiorul parantezei, dacă propoziţia independentă sau fraza se află în întregime în paranteza respectivă.
- dup─â abrevieri:
* abrevierea unor cuvinte: adv.(adverb), pron. (pronume), vb. (verb)
* denumiri formate din prima literă a fiecărui cuvânt: O.N.U., U.N.E.S.C.O., A.S.E.
* prescurtări ale unor cuvinte formate din prima silabă a cuvântului + consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua: cap.(capitol); op.cit. (opera citată).
Se pot scrie cu sau fără punct între literele componente abrevierile compuse din mai multe iniţiale majuscule, însă DOOM2 recomandă "scrierea fără puncte despărţitoare": SUA, UNESCO, CEC, ONU

Atenţie!
NU se noteaz─â niciodat─â punct:
Ôľá dup─â titlurile de c─âr┼úi, opere literare, muzicale: "O scrisoare pierdut─â", "Aida"
Ôľá dup─â formulele de adresare (├«n scrisori, cuv├ónt─âri), c├ónd se pune virgul─â sau semnul exclam─ârii: Dragii mei, - Oameni buni!
Ôľá dup─â abrevierile formate din prima ┼či ultimele litere ale cuv├óntului: d-ta; d-voastr─â; d-tale
Ôľá dup─â abrevieri de genul: Tarom, Romarta
Ôľá dup─â simbolurile ┼či prescurt─ârile din chimie, fizic─â ┼či matematic─â: O (oxigen), H (hidrogen), V (vitez─â) km, kg, triunghiul ABC
Ôľá dup─â punctele cardinale: N; S; E; V;
2. PUNCTUL ┼×I VIRGULA (;) este semnul de punctua┼úie care marcheaz─â o pauz─â mai mare dec├ót cea redat─â prin virgul─â ┼či mai mic─â dec├ót cea redat─â prin punct. Punctul ┼či virgula desparte propozi┼úii sau grupuri de propozi┼úii care formeaz─â unit─â┼úi relativ independente ├«n cadrul unei fraze.
Punctul ┼či virgula constituie mai mult un mijloc stilistic dec├ót gramatical, folosirea acestui semn de punctua┼úie fiind dictat─â de preferin┼úa celui care scrie textul.
* Punctul ┼či virgula apare uneori, ├«n dialog, dup─â adverbe de afirma┼úie ┼či de nega┼úie sau dup─â unele adverbe de mod:
Nu; nu te las, pentru c─â te iubesc.
Bine; s─â stea ┼či s─â tac─â.

3. VIRGULA (,) delimiteaz─â grafic unele propozi┼úii ├«n cadrul frazei ┼či unele p─âr┼úi de propozi┼úie, stabilind ┼či raporturile sintactice dintre ele. Virgula marcheaz─â grafic pauzele scurte din vorbire, precum ┼či intona┼úia ┼či ritmul vorbirii.
a) In propoziţie, se pune virgulă:
Ôľá ├«ntre p─âr┼úi de propozi┼úie de acela┼či fel, atuncic├ónd nu sunt legate prin ┼či copulativ ori prin sau:
* subiectul multiplu, urmat sau nu de determin─âri:
Caietele ├«ngrijite, c─âr┼úile curate, creioanele bine ascu┼úite caracterizeaz─â un elev con┼čtiincios. ;,
* numele predicativ multiplu, urmat sau nu de determin─âri:
Mihaela este ├«nalt─â, supl─â, gra┼úioas─â ├«n mi┼čc─âri.
*atribute de acela┼či fel:
┼×i-a cump─ârat o ma┼čin─â ro┼čie, luxoas─â, elegant─â. - '
*complemente de acela┼či fel:
Sunt pasionat de dans, muzic─â, excursii.
Ôľá├«ntre substantiv ┼či apozi┼úia explicativ─â, iar dac─â dup─â ea mai urmeaz─â ┼či alt─â parte de propozi┼úie, apozi┼úia se intercaleaz─â ├«ntre virgule:
L-am v─âzut pe Mihai, fratele t─âu.
Minai, fratele t─âu, a plecat la film.
Ôľá dup─â o construc┼úie gerunzial─â sau participial─â, care este a┼čezat─â la ├«nceputul frazei:
Văzând acestea, m-am supărat.
Ajuns acolo, am vorbit cu directorul.
Ôľá complementele circumstan┼úiale a┼čezate ├«ntre subiect ┼či predicat se marcheaz─â prin virgule, dac─â subiectul se afl─â ├«n fa┼úa predicatului:
Povestea, în situaţia de faţă, pare reală.
George, nemaiputându-se stăpâni, se repezi la ea.
Ôľá ├«n cazul schimb─ârii de topic─â se intercaleaz─â ├«ntre virgule un complement circumstan┼úial:
Acesta e autorul pe care l-aţi citit, la insistenţele mele, acum câţiva ani?
Ôľá se intercaleaz─â ├«ntre virgule cuvinte sau construc┼úii incidente:
┼×i iat─â cum, mul┼úumit─â eforturilor voastre, a┼úi reu┼čit s─â ├«nvinge┼úi.
Ôľá dup─â adverbele de afirma┼úie sau nega┼úie:
Desigur, s-a ├«n┼čelat. Nu, nu m-am ├«n┼čelat.
Ôľá dup─â un substantiv ├«n cazul vocativ:
Grigore, vino repede.
Ôľá dup─â interjec┼úii:
Ei, ce veste îmi aduci?
Ôľá conjunc┼úia a┼čadar ┼či locu┼úiunea conjunc┼úional─â prin urmare, a┼čezate ├«n interiorul propozi┼úiei se pun ├«ntre virgule:
Luni, a┼čadar, ne preg─âtim de plecare.
Vom pleca, prin urmare, to┼úi ├«n aceea┼či zi.
Atenţie!
NU se pune niciodat─â virgul─â:
* ├«ntre p─âr┼úi de propozi┼úie de acela┼či fel atunci c├ónd sunt legate prin ┼či copulativ ori prin sau:
Elevii ┼či profesorii se ├«n┼úeleg bine.
Luni sau marţi vom pleca? ...
* ├«ntre subiect ┼či predicat:
Elena învaţă,
*complementele directe ┼či indirecte a┼čezate dup─â predicat:
El a cump─ârat o carte interesant─â.
Am dat florile mamei mele.
*conjunc┼úiile ├«ns─â, deci ┼či adverbul totu┼či, a┼čezate ├«n interiorul unei propozi┼úii:
Am c├ó┼čtigat premiul f─âr─â ├«ns─â niciun sprijin.
A plecat deci fără niciun anunţ prealabil.
A venit totu┼či destul de repede.

b) în frază:
Ôľá In situa┼úia raportului de coordonare ├«ntre propozi┼úiile frazei.
ÔÇó propozi┼úiile juxtapuse se despart prin virgul─â: A venit, /aplecat /┼či nici n-am observat./
ÔÇó se pune virgul─â ├«ntre coordonate de orice fel: Vreau/ s─â citesc, /s─â ascult muzic─â, /s─â m─â relaxez. - completive directe;
ÔÇó ├«ntre coordonate adversative: S-a ├«ntors acas─â, dar nu l-am auzit.
ÔÇó ├«ntre coordonate disjunctive, c├ónd ├«ncep am├óndou─â cu ba, c├ónd, fie, ori, sau:
Ba vine, / ba pleac─â.
Când nu vede, / când nu aude.
Fie vrea,/ fie nu vrea, /tot va da examen.
Ori ┼čtie, / ori habar n-are despre ce e vorba?
Sau se duce la film, /sau st─â acas─â.
ÔÇó se pune virgul─â totdeauna ├«nainte de o coordonat─â conclusiv─â:
├«nva┼ú─â superficial, / a┼ča c─â nu va lua examenul./
ÔÇó se pune virgul─â ├«nainte de conjunc┼úia ┼či atunci c├ónd este narativ─â:
┼×i-au mers, ┼či-au mers, ┼či-au mers, p├ón─â au ajuns la o p─âdure de aram─â.
Atenţie!
NU se despart niciodat─â prin virgul─â:
*coordonatele legate prin ┼či copulativ ori prin sau:
George ├«nva┼ú─â / ┼či scrie poezii.
A chiulit /sau este într-adevăr bolnav?
Ôľá In situa┼úia raportului de subordonare ├«n fraz─â:
ÔÇó propozi┼úia atributiv─â explicativ─â se desparte prin virgul─â de cuv├óntul pe care-l determin─â:
Locuia în altă cameră, /unde se aflau ogrămadă de cărţi.
ÔÇó propozi┼úiile completive directe ┼či indirecte se despart prin virgul─â atunci c├ónd sunt a┼čezate ├«naintea regentei:
Ce ┼čtiu,/ nu vreau s─â ┼úin secret./
Cui e obi┼čnuit cu cititul,/ nu i se pare greu acest roman./
ÔÇó propozi┼úiile circumstan┼úiale de loc, de timp, de mod ┼či de scop se despart prin virgul─â c├ónd sunt a┼čezate ├«naintea regentei:
Unde mi-ai spus, /acolo m─â duc./ - CL
Când m-am întors, /caietul dispăruse./ - CT
F─âr─â s─â se tulbure c├ótu┼či de pu┼úin, / George ┼či-a v─âzut de drum./ -CM
Ca s─â ajungem la timp, /mergem cu ma┼čina./ - CS
ÔÇó propozi┼úia cauzal─â totdeauna se desparte prin virgul─â de regenta ei:
Fiindc─â era ultima zi de ┼čcoal─â, /am plecat mai devreme./
Am plecat mai devreme,/fiindc─â era ultima zi de ┼čcoal─â. /
ÔÇó subordonata concesiv─â se desparte totdeauna prin virgul─â de regent─â:
Cu toate că era întuneric, /nu i-a fost frică./
Nu i-a fost fric─â, / de┼či era ├«ntuneric.I
ÔÇó propozi┼úiile de orice fel, intercalate ├«n propozi┼úia regent─â, se despart prin virgule:
├Än frunte mergeau, ca s─â conduc─â grupul, ghidul ┼či salvamonti┼čtii.
Atenţie!
NU se despart niciodat─â prin virgul─â:
ÔÇó propozi┼úiile subiective ┼či predicative nu se despart de regent─â prin virgul─â, indiferent de locul lor fa┼ú─â de regent─â:
Ar râde /cine i-ar afla intenţiile.
Ce simţea /era /că va face un gest necugetat.
ÔÇó atributiva neizolat─â nu se desparte niciodat─â de cuv├óntul pe care-l determin─â:
El seamănă cu sora lui / care este brunetă. Am cumpărat cartea / pe care o căutam de atâta timp.
ÔÇó propozi┼úiile, completive de agent nu se despart prin virgul─â de regenta lor:
Aceste măsuri au fost luate / de cine este interesat pentru siguranţa statului.
4. SEMNUL ÎNTREBĂRII (?) este folosit în scriere pentru a marca intonaţia ropoziţiilor sau frazelor interogative.

Se pune semnul întrebării:
Ôľá dup─â cuvintele, grupurile de cuvinte, propozi┼úiile sau frazele care au ton interogativ ┼či care sunt ├«ntreb─âri directe.
- Ai adus caietul?
Ôľá dup─â un pasaj interogativ ├«n care se redau spusele cuiva ├«n vorbire indirect─â:
O prinsese copiind ┼či nu ┼čtia cum s─â procedeze. S─â nege? S─â-┼či cear─â iertare? La p─ârin┼úi nu se putea duce cu nota unu. Ce s─â
fac─â?
Ôľá dup─â o propozi┼úie interogativ─â retoric─â: Cine este mai frumoas─â dec├ót mine?
Ôľá dup─â o propozi┼úie interogativ─â inciden┼ú─â: Mi-ar pl─âcea un roman care - cum s─â spun? -care s─â con┼úin─â o poveste de dragoste.
Ôľá dup─â comunicarea interogativ─â ┼či exclamativ─â totodat─â se pune semnul ├«ntreb─ârii ├«nso┼úit de semnul exclam─ârii:
Nu ţi-am spus eu ?!
Ôľá ├«n locul unei atitudini care s─â marcheze mimica ┼či gesturile interlocutorului:
- De ce ai stricat stiloul?
-?...
5. SEMNUL EXCLAM─éRII (!) marcheaz─â grafic intona┼úia frazelor ┼či a propozi┼úiilor exclamative sau imperative.
*Semnul exclam─ârii se noteaz─â:
Ôľá dup─â o propozi┼úie exclamativ─â, care poate fi complet─â sau eliptic─â de predicat:
Ce frumos a r─âspuns el!
Drogurile, mare nenorocire!
Ôľá dup─â interjec┼úiile ┼či vocativele care exprim─â st─âri afective ┼či sunt considerate cuvinte (sintagme)
independente:
- Ah!; - Oh!; - Au!; Hei,hei!; Vai de mine!;
Ôľá dup─â propozi┼úii incidente:
Iar a venit - las pe mine! - credea c─â l-am iertat.
Ôľá uneori, dup─â substantive la vocativ: Doamne! nu pot s─â cred ce se ├«nt├ómpl─â!
Ôľá ├«n locul unei atitudini care s─â marcheze mimica ┼či gesturile interlocutorului:
- Mi-am cump─ârat o vil─â.
- !...
Cratima [-]
Leaga cuvinte diferite ce formeaza silabe comune, prin elidarea unor vocale sau nu: te-au vazut.
Imperative si gerunzii cu pronumele reflexiv sau pronumele personal postpus: du-te!, ducandu-se.
Separa elementele formei inversate a perfectului compus: venit-ai.
Adjective posesive postpuse substantivului, in expresii de genul: maica-sa, taica-su
Marcheaza o schimbare de topica (de exemplu postpunerea pronumelui in raport cu verbul: Citeste-le!), efectul expresiv fiind acela al mutarii atentiei asupra verbului si constituirea ad hoc a unei aliteratii.
Elemente componente nesudate ale unui cuvant compus: caine-lup, dus-intors. In poezie, are rolul de a pastra masura versului prin reducerea numarului de silabe -elidarea unui sunet- (necesitati prozodice) si de a marca rostirea legata a doua cuvinte. Ca figuri de stil fonetice, intra in categoria sinerezei (transformarea unui hiat in diftong: de-abia), a sinalepsei (reducerea unui diftong la o singura vocala: d-abia), a aferezei (suprimarea unui sunet initial: nalt), a apocopei (suprimarea unui sunet final: pan' sa).

Virgula [,]
Izoleaza o propozitie incidenta, cu rol explicativ :Am fost, ii zise, aci de fata.
Izoleaza un vocativ sau o structura in vocativ de restul enuntului : " Stihuri, acum, porniti, va scuturati" (Tudor Arghezi , Epigraf).
Marcheaza coordonarea prin juxtapunere a doua propozitii principale.
Coordoneaza termenii unei repetitii: "lume, lume", cu rol de accentuare a ideii poetice.
Marcheaza pauza impusa in rostire de inversiunea topicii din sintagma pe care o preceda: "Copaci roscati, cu freamate s-au despuiat".
Separa pronumele in vocativ de o apozitie dezvoltata: Tu, monstru al fierbintelui Egipt...
Coordoneaza termenii unei enumeratii, creand impresia unei acumulari.
Punctele de suspensie [...]
Marcheaza intreruperea comunicarii (motivatiile subiectului vorbitor sunt multiple: considera ca destinatarul subintelege ceea ce urmeaza; un moment de surpriza sau soc emotional, avand ca efect instaurarea tacerii semnificative; o pauza psihologica, intentionata, a vorbitorului, dupa care urmeaza un cuvant neasteptat, care poate avea nuanta ironica).
In textul literar, reprezinta un semn grafic, dar si de tonalitate, care marcheaza discursul fragmentar, de tip reflexiv / meditativ, semnificand interiorizarea trairilor sau a gandurilor.
Gilimelele [" "], [┬ź ┬╗]
In propozitii incadreaza nume de institutii, intreprinderi, titluri de publicatii etc. sau incadreaza un cuvant ori o sintagma carora subiectul vorbitor le evidentiaza sensul ironic prin intonatie, acestea urmand sa fie intelese cu sensul lor antinomic (antifraza).
In fraza sau in text marcheaza grafic citarea cuvintelor altcuiva in propriul discurs cel de-al doilea tip de ghilimele, cunoscute si sub numele de ghilimele frantuzesti, este intrebuintat in cazul folosirii unui citat in interiorul primului citat.
Parantezele (), [], //
Sunt rotunde, patrate, sub forma de bare paralele si izoleaza o explicatie: cuvinte, propozitii, cuvinte adaugate de o alta persoana decat autorul sau fraze incidente.
Doua puncte [:]
In text, marcheaza trecerea de la vorbirea indirecta la vorbirea directa.
In fraza, introduce o propozitie explicativa, apozitiva, cauzala sau chiar principala.
Linia de pauza [-]
Se utilizeaza in interiorul propozitiei sau al frazei pentru a delimita cuvintele, constructiile incidente, apozitiile, sau pentru a marca lipsa predicatului sau verbului copulativ.
Semnaleaza o completare in discursul poetic, introduce o explicatie sau prezinta o circumstanta, plasand accentul asupra acestui enunt: "Iubesti ÔÇô cand simtiri se desteapta..." (Lucian Blaga, Iubire), "O! Sufletul ÔÇô curatul argint de-odinioara" (Alexandru Macedonski, Pe balta clara)
Izoleaza o propozitie incidenta care marcheaza planul vorbirii indirecte, al reflexivitatii limbajului : "I-auzi corbii" ÔÇô mi-am zis singur... si-am oftat" (George Bacovia).
Poate concura la crearea unei muzicalitati aparte a textului, prin sugestia unui anumit tempo ("Si norii albi - si crinii suavi - si balta clara / Si sufletul ÔÇô curatul argint de-odinioaraÔÇŽ").
Separa planuri lirice (aproape-departe, celest-terestru, prezent-trecut etc).
Este marca unei tensiuni lirice deosebite, cand este plasata dupa un enunt cu caracter confesiv , inducand cititorului constiinta gravitatii marturisirii:"Carbonizat, amorul fumega ÔÇô Parfum de pene arse..."
Linia de dialog [-]
Marcheaza introducerea vorbirii directe si dialogul.
Apostroful [']
Are rolul cratimei, pe care o substituia in ortografia secolului al XIX-lea.
In textul literar are rol fonetic, marcand elidarea unui sunet si, prin urmare, contribuind la pastrarea masurii versurilor "Frumosu-i par de aur desfacut / Cadea pan' la calcaie..."
Poate avea rol expresiv, fiind o marca a registrului arhaic.
Voteaza raspunsul!